BLOG  
RO
|
| DE

Pagina principală >                          Stațiunea Balta Albă

Stațiunea Balta Albă

Vestea despre puterile tămăduitoare ale acestui lac au condus la apariţia în anii 1860 – 1870, datorită formării unei societăţi româno-italiene, a unei staţiuni balneare pe actuala aşezare a satului Băile.
Băile, un sătuc printre frumoasele sate pitoreşti de pe întinsul Câmpiei Române. Pitorescul lui a fost înzestrat de natură să aibă ce nu multe lăcaşuri de glie strămoşeasca le-a avut vreodată. Situat pe o arteră de comunicaţie importantă între Muntenia şi Moldova, acesta a luat fiinţă din porunca primului Domn al Principatelor Române, Principele Alexandru Ioan Cuza, între anii 1864 – 1866, acest lucru fiind atestat şi de documentul aflat acum în posesia primăriei din Balta Albă. Mărturia că aceste meleaguri au fost înzestrate parcă dintr-o putere divină, cu un izvor de tămăduire a durerilor fizice omeneşti, a constituit motiv de inserare în operele de netăgăduit ale lui Vasile Alecsandri şi Tudor Vianu.
Dacă Alecsandri descrie cu realitatea vremurilor de atunci pitorescul întinsurilor din Bărăgan ce l-au purtat spre lacul mare al tămăduirilor – Balta Albă, Tudor Vianu, în operele sale, destăinuie suferinţele lui Alexandru Odobescu, care la vârsta de 14 ani, a fost dus zilnic de către mama lui la locul de miracol al sănătăţii, la apa care aduce în oasele celor reumatici, sănătate şi tinereţe. Acesta era adus cu “caleaşca” zilnic pe distanţa de 3 km din satul Grădiştea pe locul unde astăzi se găseşte satul Băile. Nu este mai semnificativ pentru existenţa acestui lac tămăduitor decât acea lucrare, capodoperă a picturii româneşti, dată de Teodor Aman şi intitulată “La scăldătoare”.

1860 – 1870 – STAŢIUNE BALNEARĂ
Vestea despre puterile tămăduitoare ale acestui lac au condus la apariţia în anii 1860 – 1870, datorită formării unei societăţi româno-italiene, a unei staţiuni balneare pe actuala aşezare a satului Băile şi care, pentru acele vremuri, era considerată o staţiune “gigant”, ea cuprinzând mai multe edificii:
-un hotel sanatorial cu 3 nivele, adăpostind în principal 200 de camere cu 400 de locuri de tratament;
-un cazinou cu 300 de locuri;
-4 vile, parter şi etaj cu câte 4 apartamente fiecare;
-un cazinou pe piloni, în apă, care adăpostea 20 cabine de băi calde de nămol, sala de gimnastică şi o sală de cazinou cu 100 locuri;
-un complex pentru încălzire – central;
-clădire administrativă.
Întregul complex era amplasat pe malul lacului, într-o ambianţă de vegetaţie naturală cu alei de nuci, cireşi şi salcâmi, cât şi locuri de agreement. Această staţiune balneară a funcţionat timp de 40 ani, până la începutul primului război mondial, când societatea fondatoare a abandonat-o şi datorită vitregiilor vremurilor care au urmat, acesta s-a distrus in totalitate.

1966 – 1967 – CERCETĂRI ALE INSTITUTULUI DE BALNEOLOGIE
Trecând timpul, în anii 1966 – 1967, o comisie a institutului de balneorologie de pe lângă Spitalul Brâncovenesc din Bucureşti, a dispus unui colectiv format din medici, geodezi şi geologi să analizeze trecutul acestor băi, conţinutul organic al nămolului şi eficacitatea acestuia asupra sănătăţii oamenilor. Cu toate că rezultatele cercetărilor efectuate de acest colectiv erau favorabile, acestea au fost în zadar datorită autorităţilor de atunci care au sistat construirea unei noi staţiuni balneoclimaterice.
 
 

© Copyright 2013. Toate drepturile rezervate. Created by
Biocosmeticele Pell Amar valorifică superior una din bogăţiile naturale ale României şi anume extractul Pell Amar
obţinut din nămol sapropelic de către prof. dr. IONESCU CĂLINEŞTI. Extractul natural de nămol sapropelic este un complex mineral organic şi enzimatic cu proprietăţi biotrofice, regeneratoare, antiinflamatoare, analgetice, sedative şi vasodilatatoare demonstrate atât experimental cât şi în cercetări clinice.